Ploiam

Stăteam acum câteva minute și ploiam. Cum? Ploiam? Da. Visam în ploaie. De ce nu plouam? Nu cred că a asistat cineva vreodată la o ploaie. Fiecare picătură se plouă pe sine, deci am trăit și noi mii și mii de ploi. Nu este frumos? Să te ploi dintr-un puf fals către așa întinderi… Asiști la fiecare cadru din fiecare milimetru de altitudine care te soarbe, ca apoi să îmbrățișezi un vis smuls din țeasta unui visător ca mine. Să îi curgi și să-l îndemni să ploaie cu tine. Apoi smulgi trăiri cumplite ale solului ce doare sub atâtea trăiri… Parcă ar vrea și el să zică…
În șoaptă…
„Stăteam acum câteva minute și ploiam.”

Autor: enestefan

Artist în slove.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s