Sonată de durere în LA minor

img_3511

Și mă topesc de dor…
Simt fluvii cum seacă…
Și mor;
Cum mă duc pe valuri…
Cu dor…
Cu unde în LA-
LA minor.

Două tetracorduri
Opuse într-o scară-
Cum stau în armonii
Pentru o ultimă seară-
Își cântă frigian
Sub arcuș de vioară
Văzând sfârșit de portativ
Ce începe să apară.

Zbor ani…
Și clipe…
Și doimi-
În noaptea înstelată…
A lui MI.

Încuiat într-un iris…
Sub o cheie ruginită-
Cheie SOL…
Măngâi o vioară
Și mă topesc-
                    de dor.

În suflet se minte
Și ultimul bemol
Trăgând de-un ton bezmetic
Ce tot sună-n gol,
Bătând grav în timpane,
În ochi și
Capilare
Arcușul tot mai merge
Și sonata doare…
Doare ca-n seara
Armoniilor
Și armurii-
                săruturilor-
Sonată de durere
În LA minor.

Autor: enestefan

Artist în slove.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s