Iarnă grea

O scânteie căzută

sub noroaie grele

de plumb.

Cei ce nu mai sunt,

sub încuinare scurg

mied acru al divinului

ce răpește vii…

Ne așteaptă-n zori

cu șrapnel de sărbători,

cu-n iad măiastru-

Ger.

Cum să faci să scurgă

o viață de nebun

în brațe dulci, stalactite

ce pironesc în dar.

Pierzi ani și minți și zile,

zbori sorbit de zei

spre mândrie

Rece.

Rămâi în vise arse

și pulbere de nor

stele lunguiețe,

ce-ți cântă aprig dor.

Zbori, suflete, la zei

în candele aprinse,

noi cei de jos…

Fără lacrimi –

Sarcofag-

Al tinereții lumii

pulberi arderi calme

cu ruine de carne,

murim și noi cu tine

c-o slujbă ponosită…

Să știi că ne e dor.

Zbori, suflete, la zei…

N-ai prins și iarna asta.

Autor: enestefan

Artist în slove.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s